Ardeal

Și se făcea că prin Ardeal Umbla de-o vreme Iancu iar Trecând îngândurat pe cal Și cu pistoalele-n șerpar Era tot tânăr și fecior Și-avea pe chip surâsul blând Și ochii mistuiți de dor Arzând pe fața lui de sfânt Focuri se-aprind din deal în deal Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat El se oprea din când în când S-asculte-n noapte nemișcat Zbaterea codrilor în vânt Trecând spre el ca un oftat Frunza-i în cale de cădea În legănare și alin De aur toată se făcea Și iarba toată de argint Focuri se-aprind din deal în deal Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat Mesteceni lumânări de foc Ardeau cu foșnet tremurat Să-i fie drumul cu noroc Și aerul înmiresmat Iar moții lui de dor plângând Din munți bătrâni, din verde plai Veneau să-l vadă viu trecând Pe-al lor de-a pururi tânăr crai Focuri se-aprind din deal în deal Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat Focuri se-aprind din deal în deal Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat Focuri se-aprind din deal în deal Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat Focuri se-aprind din deal în deal Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat