A bătut un călător la al inimii pridvor
Sângerau pe frunte spinii, când lovind sub cruci străinii
Îl plângeau în vale crinii cu un fior
A bătut şi c-un oftat, cerul lumii s-a-nnoptat
"Eli, Eli, lama sabactani?", se frângeau în crâng castanii
Şi trecând pierduţi toţi anii, L-am uitat
Ai bătut, şi din suspin
Mi-ai schimbat ceru-n alin
Stea de cântec preacurată
Floare albă nepătată
Viaţa mea în har spălată ţi-o închin
A bătut Cel veşnic Sfânt şi căzut-am la pământ
Când Maria într-o grădină, printre îngeri de lumină
Celui viu i se închină la mormânt
Ai bătut şi din pridvor uşa inimii cu dor
Ţi-am deschis-o în plâns, Stăpâne
Când din praf şi din ruşine, am strigat pierdut spre Tine: "Ajutor"
