Vladivostok 2

Vreau să zic ceva înainte s-ajungem Vreau să știi că știu exact Unde suntem și cine ești Și că n-avem, de fapt, n-avem unde ajunge O să oprim doar undeva La întâmplare, când vrea ea A ei e liniștea de la-nceput și-al ei e cântecul dintâi Odată ce te-a sărutat, băiete, sărutat rămâi La capătul orașului E capătul oceanului E marginea pământului Și-a zâmbetului tău La capătul orașului E capătul oceanului E marginea pământului Și-a zâmbetului tău E-o corabie fantomă, e iluzia mișcării Eram demult plecat dinaintea plecării Dar pe malul celălalt eram tot noi De pe malul celălalt ne zâmbeam înapoi A cui e linia orizontului? A cerului sau a pământului? A ei e liniștea de la-nceput și-al ei e cântecul dintâi Și-odată ce te-a sărutat, băiete, sărutat rămâi La capătul orașului E capătul oceanului E marginea pământului Și-a zâmbetului tău La capătul orașului E capătul oceanului E marginea pământului Și-a zâmbetului tău