Cine-a stiut primul c-o sa dam cu ratiunea de pamant?
Tu n-ai simtit si n-ai murit cu mine.
N-a fost destul si nu mai pot sa scot niciun cuvant.
E frig din nou si iar esti singur,
Oare e ceva ce pot sa-ti mai fur?
Nu mi-am lasat vreo usa de scapare,
A patra oara-i cu noroc
Si iti dau tie colacul de salvare;
Tu nu mai poti, dar eu inca mai pot.
E mult prea-ntuneric,
Tu nu esti vreun inger,
Nu mai beau niciodata,
Nu mai simt niciodata... pana maine.
Inca mai am ore si ti le dau sa le aduni in piept.
Noi nu ne-am vrut si n-am avut pe nimeni.
Inca mai cer ore, ma faci sa cred ca nimic nu mai e cert.
Acum sunt eu iarasi, fara ei, fara noi, fara loc,
Fara mine, fara tot.
