Manole

Mâine Voi ridica lumea mea Doar cu tine de mână aş putea Să înalț mândre castele Să duc turnuri pân' la cer, ca-n visele mele Dar peste noapte se vor nărui Zidul gros vrea să-i pot dărui Un suflet fără pată Și zâmbetul tău sfios să-l prind cu un lacăt în poartă Ți-aș lua pasul de felină, L-aș pune-ntr-o grădină, Să răsară rădăcini De liliac sau de ciulini Și numai tu Ai fi mângâiere-ntre spini În fiecare zi clădesc O lume în care să-ți fie firesc Să fii mereu ca vântul și ca marea, Înconjurând pământul și zarea Nu știu, Nu știu și nici nu-nțeleg De ce nu îmi dai voie să leg De umbra ta frumoasă O scară către cer s-o înălțăm maiestuoasă Să nu ai nicio teamă, ți-am spus Mai demult duhuri rele-am răpus Să urci pe coama lunii Să plângi lacrimi reci pe stihiile lumii În fiecare zi clădesc O lume în care să-ți fie firesc Să fii mereu ca vântul și ca marea, Înconjurând pământul și zarea În fiecare zi clădesc O lume în care să-ți fie firesc Să fii mereu ca vântul și ca marea, Înconjurând pământul și zarea Sunt aici de demult, Tu vorbești, eu ascult, Tu te temi, eu îți las Dintr-un secol un ceas Ți-aș lua pasul de felină, L-aș pune-ntr-o grădină, Să răsară rădăcini De liliac, de ciulini, Ți-aș coase din lumină Strai mândru-n zi senină Și când ți-e noaptea rea, Tu să mă chemi, draga mea Ana...