Când vine dimineața, și zori-mi bat în pleoape
Ce crudă e trezirea, căci tu nu ești aproape
Sunt ca o harpă tristă uitată într-o gară
Pe strunele iubirii te-aștept să vii diseară
Hai vino iar în gara noastră mică
Privește-mă, să vezi cât mi-e de frică
Alintă-mă și dă-mi curajul vieții
Sărută-mă, s-alungi umbra tristeții
Mă răscolește dorul ce l-ai lăsat acasă
Aș vrea să vin la tine, dar știu că nu-ți mai pasă
Și-atunci cu lacrimi calde mai umplu o călimară
Și-ți scriu pe-o amintire că te-astept diseară
Hai vino iar în gara noastră mică
Privește-mă să vezi cât mi-e de frică
Alintă-mă și dă-mi curajul vieții
Sărută-mă, s-alungi umbra tristeții
Hai vino iar în gara noastră mică
Privește-mă să vezi cât mi-e de frică
Alintă-mă și dă-mi curajul vieții
Sărută-mă, s-alungi umbra tristeții
