Când spre munte a pornit
Purtând în suflet dorul
Dor de timp nemărginit să-i caute izvor
Vânt ce ți-a spus șoptind
"Nu, timpul nu îl caută
Doar oameni vei găsi drum sus spre fericirea ta"
Piscurile îl strigau cu ochii mare rece
Cu al timpului hotar curaju să ți-l încerci
Brazii încet mi-au spus șoptind
"Nu, timpul nu îl cauta
Doar oameni vei găsi drum sus spre fericirea ta"
După ani de zbuciumări pe drumuri lungi și grele
Ale timpului cărări
În deguri rămâneau
Trist aripile stinse
Lacrimi lumea o privea
"Doar oameni voi găsi drum sus spre fericirea mea
Doar oameni voi găsi drum"
Si viata încet din el curgea
