E larma și trenul sta gata să plece
Vagonul se umple de oameni străini
Mi-e inima strânsă, e șapte și zece
Ma-ntorc la fereastra și stau ca pe spini
Dă-i, baiete, drumul, ca n-avem rabdare
E gata, un suier, un repede zvon
Și simt ca se mișcă cu noi, salutare!
Trec umbre grabite pe langa vagon
E clipa când glasul durerilor tace
Duc mâna la frunte și ochii mi-I strâng
Și-n suflet, deodată, un gol mi se face
Dă-i, baiete, drumul, că-mi vine să plâng!
Acum, pe de laturi, incep sa rămână
Semnale, macazuri, vagoane și fum
Trec umbre de oamnei cu steaguri în mâna
Și trenul, navalnic, se-asterne la drum
Adio, adio, romantică urbe
Adio, zadarnic și dulce trecut!
Din goana, când trenul se-ndoaie la curbe
Scot capul afara și lung te salut!
Orașul rămâne sclipind în lumina
Biserici și case, deodata, apun
În fața se-asterne o verde cortină
Și trenul aleargă, aleargă nebun
Se schimbă decorul, priveliști sure
Un ses peste care trec umbre de nori
Un drum singuratic, un colt de pădure
Cu varfuri uscate și cuiburi de ciori
În arie largă se-nvârte pământul
Și fuge-n rotire intregul teren
Pe netede câmpuri ne ducem ca vantul
Cantoanele albe se uita la tren
