Dacă pădurea ne condamnă
La nostalgie fără rost
E toamnă, vara mea, e toamnă
Așa cum poate n-a mai fost
Atâtea taine nepătrunse
Ne cad din brațe la un semn
Și suntem îmbrăcați în frunze
Și căptușiți c-un fel de lemn
Nu e toamnă cum ești tu
Vara mea de suflet, nu
Singur sunt pe pământ
Vara decăzu
Nu e toamnă cum ești tu
Vara mea de suflet, nu
Singur sunt pe pământ
Vara decăzu
...
Mai e în tot un pic de vară
Dar pături aspre ne-nsoțesc
La orice drum mai lung afară
Prin căi de abur nefiresc
Mai am senzația că-n toate
Pot fi și altfel decât sunt
Dar munții-mi pun poveri în spate
Și simt că port pe talpi pământ
Nu e toamnă cum ești tu
Vara mea de suflet, nu
Singur sunt pe pământ
Vara decăzu
Nu e toamnă cum ești tu
Vara mea de suflet, nu
Singur sunt pe pământ
Vara decăzu
