Încă O Poveste

A venit toamna, suntem în septembrie, '99 S-a întunecat de mult afara, și-a-nceput să plouă E vineri seara, știi și tu, e plină scara De bagabonți ce vor s-alunge plictiseala Unul aprinde țigarea, și toți se strâng în cerc Se arde încet, din când în când cineva spune "ține-n piept" E printre ei un puști care n-a pus bani E clasa a noua la liceu, are vreo 15 ani Venise de la școală, dar a mai stat și el în scară Să fie la fel ca ceilalți băieți din cartier Fumase heroină, da' nu-l interesa Părea un simplu drog, atunci mai mult de-atât nici că știa S-a dus acasă și s-a comportat ciudat A doua zi la masă a vomitat tot ce-a mâncat Parinții nu s-au prins, crezând ca s-a-mbătat Când el, de fapt, venise pentru prima dată acasă spart A continuat și-a doua zi, la fel Bucuros de noul anturaj din cartier A trecut o lună, au trecut două, trei Dar într-o zi niciunul dintre ei n-a mai produs lei Știa, venise rându' lui să facă ceva Combinații, cumva, sau să dea măcar impresia Și cum avea alocația pe ultimele luni Pentru dava le-ajungea, câteva zile, banii au fost destui Băieții lui atunci l-au îmbrățișat Iar cel mai șmecher dintre ei i-a zis "Fratele meu, tu ești băiat!" Să moară mama, dacă se ia cineva de tine Să vii la mine, nu mi-e frică de nimeni, știi bine Și de-atunci puștiu, nu știu cum de s-a schimbat Așa, tot timpul înjura, și și-o luase grav pe dava Dar nu credea, zicea că "hata, știi tu cum e viața mea?" "Frate, nu te mai băga, vezi-ți de treaba ta" Acum umbla prin farmacii să-și ia seringă Fiindcă plăcerea la țigare începuse să se stingă Ceilalți copii îl știau de frică, și deja Puștiu se mândrea cu cine stătea și cu ce făcea Începuse și el să-nvețe cum să facă bani Și-și luase arfe de când o ardea printre golani Se șmecherise p-afară, și chiulea de la școală Avea tupeu s-o dea cu toți în smardoială A fost zmeu cam un an de zile Avea intrare la toți traficanții din cartier, și era bine Dar acum avea răuri, nu mai era la fel Și pe cel mai șmecher l-a prins garda cu marfă la el Părinții lui știau, da' n-aveau ce să-i facă L-au băgat la Bălăceanca, poate așa o să-i treaca Da' cand a iesit, bineînțeles c-a tras din prima Statea spart pe gard zicând "Doamne, ce-mi place heroina!" Își ascundea în ghenă fiola, sarea și-o seringă Da' fără să știe, luase de mult hepatită Și cu ficatu' varză, continua să tragă Îl vedeam mereu cu țigări la bucată și o sticlă cu apă Stătea singur pe gard, brigada s-a spart Când și-a dat gherlă, și-a vrut să-și facă mai mult, că nu l-a luat S-au certat, s-au bătut, se înjurau când se întâlneau Își mai vorbeau frumos atunci când se combinau Și puștiu fura din casă, acum vânduse aproape tot Ta-su' era bolnav, mă-sa nu mai muncea deloc Era 2003, se lăsase de școală Și se gândea să vândă marfă, sau să plece din țară Stătea p-afară, făcându-și planuri care s-au destrămat Într-o zi banală când totu' s-a terminat A plecat să-și ia dava de la altcineva Auzise c-a rupt norma marfa, da' nu prea credea Din două bile, 15 unități da' cremă Și-a stat câteva ore până și-a găsit o venă După ce și-a făcut, a închis ochii și-a căzut A făcut spume, și-atât, acum e pa, pierdut, caput L-au găsit vecinii, l-au îngropat părinții Înjurând și blestemând soarta lui și sfinții Iar în cartier, oricare-ar fi el, e la fel Încă unu' mort, curând o să uite de el Aceasta este încă o poveste despre Un copil ce numai este, peste El s-a pus de mult pământ Iar la mormânt nu vine nimeni Și tovărașii lui nu-l mai plâng Aceasta este încă o poveste despre Un copil ce numai este, peste El s-a pus de mult pământ Iar la mormânt nu vine nimeni Și tovărașii lui nu-l mai plâng