Înger Și Demon

I-ascultă, mă (da) I-ascultă, mă (da) I-ascultă, mă (da) Zi, ce ți-o fi trebuind ție fata asta? Numește-mă demon, aseară am făcut un înger să plângă A nu știu câta oară, nu știu ce mi se-ntâmplă Și încă mai visez când fumez și beau, și vreau să ne fie bine Dar simt că nu te mai pot ține lângă mine Și te-nțeleg, sau măcar încerc să mă prefac, știu că te-ai săturat s-auzi mereu "Îmi pare rău, n-o sa mai fac", dar ăsta sunt Probabil așa o să fiu și peste ani, știi bine că între mine și tine n-a fost niciodată vorba de bani Era doar vorba că într-o zi o să mă schimb și-o să mă maturizez Că o să devin responsabil și-o să încep să mă gândesc La viitor, la sănătate, la muncă, la casă, la noi La tot ce ne-a legat odată și la tot ce ne-am dorit amândoi Atât de mult, nu-mi vine să cred cât timp a trecut Prin câte am trecut și, mai ales, prin câte-ai trecut De când ne-am cunoscut, mă-ntreb de ce destinul a decis să ne-ntâlnim Și apoi ne-a ucis fiecare vis, făcându-ne să suferim De ce încă ne mai iubim? De ce mai spun ce spun acum? Și la ce bun? Când las în urmă numai scrum și fum, și tu pleci pe alt drum De ce n-am reușit să fiu ce mi-am dorit de mic să fiu? De ce n-avem un fiu? Și mai ales, de ce mai sunt încă viu? Când știu Că inima mea ea a ta și că tu n-ai să mai fii a mea Și mai ales când știu că n-o să pot iubi pe altcineva Mi-a ajuns să te privesc Ca să simt cât mi-ești de dragă! Mi-a ajuns să te privesc Ca să simt cât mi-ești de dragă! I-ascultă, mă (da) Zi, ce ți-o fi trebuind ție fata asta? Mi-a ajuns să te privesc Ca să simt cât mi-ești de dragă! I-ascultă, mă (da) Zi, ce ți-o fi trebuind ție fata asta? Aș vrea ca cineva să mă bage-n mormânt Doamne, dă-mi pământ, dar promite-mi Că n-o s-o mai văd niciodată plângând Promite-mi că mă vei lăsa s-o văd chiar dacă ea n-o să mă vadă Și fă-o, Doamne, te rog, să mai zâmbească înc-odată Mai dă-i o șansă, eu mi le-am risipt pe toate Mai dă-i o viață, speranță, și mie să-mi dai moarte Ia-mi zilele blestemate și-ngroapă-mi trupul adânc Nu mă lăsa să plâng, ci dă-mi măcar trei motive să râd Și te rog, Doamne, foarte mult, să mă mai lasi din când în când Să-i mai ascult, fumând, pe Frații Gonzales, cântând, că sunt Singura mea alinare atunci când inima mă doare, și mă ustură limba de la atâtea cuvinte amare Și vorbe goale pe care le spun fără să mă gândesc Că mă grăbesc, și caut să las ceva cât mai trăiesc Fiecare vers pe care îl spun acum, îl spun direct La fel ca fiecare pas pe care-l fac atunci când merg singur Sunt sigur că așa mi-a fost scris Mi-aș da toată familia la schimb pentru împlinirea unui vis, e trist Și tu ești trist dacă m-asculți pe mine, copile Fă ceva să îți fie măcar ție mai bine Și nu-ți fă griji dacă vei pierde tot ce ai adunat o viață Îți las un loc de veci lângă poeții morți, dar încă-n viață, învață să nu-ți păstrezi sufletul în gheață Ieși în față, căci la sfârșit e doar un cimitir și multă ceață Mi-a ajuns să te privesc I-ascultă, mă (da) Zi, ce ți-o fi trebuind ție fata asta? Cât îmi ești de dragă! Cât îmi ești de dragă! Cât îmi ești de dragă!